Legendele
Munților Apuseni
Povești, mituri și tradiții orale — și drumul ca să ajungi la ele.
Ghețarul de la Scărișoara
A fost odată, pe la mijlocul veacului al XIX-lea, un păstor din Mununa care-și ducea oile la stâna din Valea Ordâncușa. Bătrânii satului povesteau că sus, pe platoul acela unde vântul nu bate niciodată și soarele se uită doar o oră pe zi, se află o peșteră cu apă înghețată din vremuri de demult. Nimeni nu se încumeta s-o caute — drumurile erau rele, iar oamenii se temeau de locurile unde pământul se deschide.
Într-o iarnă grea, oile păstorului s-au rătăcit. Le-a căutat trei zile, pe ger, urcând pe cărări neumblate. În a patra zi, lângă un pâlc de fagi bătrâni, a dat peste o groapă rotundă — un aven cât toate cele, cu gura de șaizeci de metri. A privit în jos și a văzut, în lumina slabă a zilei, un luciu albastru-verzui. Gheață. Nu era gheață de iarnă, era altceva — mai veche, mai densă, mai tăcută.
A coborât cu frânghii de cânepă, cu un topor legat de cingătoare. Când a ajuns pe fundul avenului, aerul era atât de rece încât îi tăia respirația. Acolo, într-o sală uriașă de piatră, se afla un bloc de gheață cât o casă. Păstorul a îngenuncheat, a tăiat o bucată și a adus-o în sat. Bătrânii Lacaș — care știau să citească semnele — au spus: „Ăsta-i gheață de patru mii de ani. Ai dat peste o comoară pe care n-o știa nimeni.”
Au trecut ani. În 1847, un călător austriac pe nume Szirtfi a trecut prin Gârda de Sus și a auzit povestea. A urcat la peșteră, a măsurat, a notat. Lumea de dincolo de munți a aflat. Apoi au venit alții — Peters, Schmidl, Racoviță, Pușcariu — fiecare a luat o bucată de gheață, o mostră, o măsurătoare. Peștera a devenit monument al naturii în 1938.
Dar sătenii din Mununa știu un lucru pe care cărțile nu-l spun: că păstorul acela a lăsat în peșteră un semn — un nume săpat în perete, lângă Sala Mare. Nimeni nu l-a găsit încă. Cineva spune că, dacă-l cauți vara, gheața se topește în jurul tău. Dacă-l cauți iarna, peretele se acoperă cu un strat nou și-l ascunde din nou. Poate că ghețarul păzește numele acela pentru cineva care vine la el cu respect.
Cum ajungi de la Casa din Fagi la Ghețar
GHID LOCAL
Traseul pe care l-a bătut păstorul din Mununa în urmă cu aproape două secole — acum îl parcurgem împreună, cu explicații despre locuri și povești. Plecarea se face dimineața devreme de la cabană.
Plecare din Mununa7:00 dimineața
Mic dejun la cabană, apoi coborâm pe drumul forestier până la Valea Ordâncușa. Prima oră e pe teren ușor, ne încălzim.
Valea Ordâncușapână la 10:30
Urmăm poteca marcată cu cruce roșie, pe lângă pârâu, prin pădure de fag. 12 km de urcare ușoară. Primul popas la izvorul cu apă rece din mijlocul văii.
Cătunul Mununapauză de prânz
Trecem pe lângă ultimele case ale cătunului. Aici povestim legenda păstorului. Masa de prânz o luăm la stâna lui Lacaș — brânză și mămăligă, ca pe vremuri.
Creasta Platoului13:00 – 15:00
Ultima parte, pe creastă, cu priveliște spre Valea Arieșului. Teren stâncos, atenție sporită. Aici se vede clar de unde vine denumirea de „platoul fără vânt”.
Avenul Ghețarului16:00 sosire
Coborâm cele 48 de scări metalice până în Sala Mare. Vizita durează 1 oră, explicăm totul despre blocul de gheață de 80.000 m³. Întoarcerea se face cu mașina de la Gârda de Sus.
Ce trebuie să știi înainte
- Echipament: bocanci cu talpă rigidă, jachetă impermeabilă, lanternă, mânuși
- Condiție fizică: minim 6 km experiență pe munte, fără probleme de genunchi
- Sezon: aprilie–octombrie. Vara merită dus un polar — în peșteră sunt +1°C tot anul
- Grup: minim 3 persoane, maxim 8. Ghid local vorbitor de română și maghiară
- Masa: prânzul la stână e inclus în preț. Poți solicita meniu vegetarian
Vino cu noi la Ghețar
Traseu ghidat cu plecare de la Casa din Fagi, cu tot cu echipament și prânz la stână
📱 Rezervă traseul pe WhatsApp
Preț: 250 lei/pers · grup minim 3 persoane · durată 12h cu tot cu intoarcerea
Cazare la Casa din Fagi
Pleci dimineața la traseu, te întorci seara la șemineu. 5 camere cu baie proprie pentru 12 persoane.